Cu iubire...infinită, trăind INFORENERGETICA

„Cultura lui Hristos e cunoașterea inimii”

Rafail Noica

Plecăm adesea din Ființa Tatălui Ceresc, călătorind, prin întrupările noastre periodice, pentru a ne reface, în mod conștient, MATRICEA DIVINĂ, acumulând experiență prin cunoaștere, așa cum o facem astăzi prin INFORENERGETICĂ, reîntorcându-ne cândva Acasă, în toată plenitudinea ființei noastre.

Zi de zi, prin tot ceea ce făptuim după Legile Divine aplicând RADIESTEZIA și INFORENERGETICA, încercăm să ne apropiem de Universurile de Lumină, pentru a reintra în Legea Iubirii. Sunt însă momente în viața noastră, când axa orizontală a existenței se estompează în mod voit, pentru a lăsa sufletul să se avânte voinicește spre ÎNĂLȚIMI, trăind pe frecvența Tatălui Ceresc, pentru a umple golul acestui răstimp terestru. Deși cu trupul suntem aici, ancorați în această lume, pentru a ne împlini menirea, adesea sufletul nostru călătorește pe undele Cerului, ale Cetății de Opal, pentru a mai primi o fărâmă din Iubirea și Frumusețea Tatălui Ceresc, resimțită ca o revărsare a Duhului Sfânt.

În această lume întortocheată, în care se cultivă concurența, afirmarea și câștigul material, pentru a deturna ființa de la adevărata Cale, dimensiunea spirituală pare a fi încorsetată de interesele celor ce vor să conducă această lume. Dar cum poate fi suprimată Divinitatea din ființa noastră, când ea ne este DIRECȚIE, CHEMARE și ALTAR AL REGĂSIRII?

Rămânem așadar ancorați în respectarea Legilor Divine și în adevărul primit atât de explicit prin cursurile de radiestezie și inforenergetică, trăind în armonie cu semenii, cu lumea din care venim, cu întreaga creație a Tatălui Ceresc.

Sfinții părinți, care practicau rugăciunea inimii, îl regăseau pe Tatăl Ceresc, pe Hristos și Sfânta Familie, cu adevărat, ÎN INIMĂ și trăiau sentimentul plenitudinii, recăpătându-și întregirea. Pe lângă rugăciune, noi am primit șansa accesării cunoașterii spirituale – INFORENERGETICA, adusă nouă de un român, Comandorul Claudian Dumitriu, un dar divin înspre elevarea și apropierea noastră de Dumnezeu. Când ajungem la un asemenea stadiu de elevare, IUBIREA DIVINĂ este cea care ne ordonează ființa și totul în jur se umple de Lumină și de înțelegerea totală a faptului că suntem părticele din Întregul Divin, ce trebuie să strălucească din ce în ce mai mult, ca să reflecte cât mai mult din FRUMUSEȚEA divină.

Și atunci reușim, cu adevărat, să percepem lumea din perspectiva divină, să dăruim, să iertăm, să iubim necondiționat, să binecuvântăm, să luminăm, ”SĂ FIM”. Iar măsura aceasta este fără de măsură, deoarece ea se calculează după TIPARUL INFINITULUI. Când ajungem la un asemenea stadiu, în care nu mai avem resentimente, opreliști, frustrări, când noțiunea de inamic dispare, când nu mai judecăm ființa de lângă noi, ci doar radiem IUBIRE INFINITĂ, atunci chipul Tatălui Ceresc se reflectă în noi definitiv.

Aplicând și trăind INFORENERGETICA, fiecare zi ajunge să fie oportunitate în a manifesta Iubirea și Frumusețea Divină, care împlinește, radiază și VINDECĂ, care înalță și reconfigurează definitiv divinul din noi. Toate experiențele, care ne ies în Cale, sunt prilejuri oferite de Tatăl Ceresc, pentru a învăța lecția Iubirii și a Iertării. De aceea, să ne lăsăm modelați de această cunoaștere spirituală, de semnificația “întâmplărilor” din viața noastră, care uneori sunt fericite, dar adesea sunt nefericite, pentru a deveni un vas ales, în care Duhul Sfânt să-și afle lăcaș.

Să aplicăm INFORENERGETICA, pentru că, așa cum spunea domnul comandor Claudian Dumitriu, maestrul nostru spiritual, cunoașterea neaplicată este un păcat. Să lăsăm deoparte orgoliile, durerile, neputințele și, de câte ori cădem, să ne ridicăm mai sus, pe treptele Veșniciei, acolo unde priveliștea e serafică, iar Lumina are altă intensitate. Iar celor care ”ne împiedică”, pentru a ne zdreli genunchii și sufletul, să le mulțumim că am avut prilejul de a înălța încă o rugă spre Tatăl Ceresc, pentru a șlefui în noi o altă fațetă prăfuită, ce se cerea împrospătată.

Și cum să iubim noi cei care suntem uneori atât de încercați? ...Cu IUBIRE INFINITĂ, necondiționat, deschizând larg sufletul, pentru a dărui aceast fel de iubire și celor care ne încearcă...fiindcă au atâta nevoie de ea.

Așadar, răzbim în această lume doar prin a acumula cunoaștere, a o aplica întru folosul semenilor noștri și a întregii Creații, A DĂRUI IUBIRE INFINITĂ, căci vorba lui Nicolae Steinhardt: ”dăruind vei dobândi”...Veșnicia.

Anca Demeter, gr. IOS Filiala Arad