Inforenergetica, din suflet pentru suflete

Am simţit cu toată fiinţa mea că oamenii au nevoie de oameni, au nevoie de ajutor, au nevoie să-i înţeleagă cineva, care să-i asculte şi să-i îndrume. Însă, ca acest lucru să se realizeze, oamenii au mai întâi nevoie de informaţie, au nevoie de exemple vii, au nevoie de cineva dispus să le împărtăşească toate acestea.

Din anul 1996 de când lucrez ca terapeut inforenergetician, nu odată m-am lovit de faptul că oamenii nu ştiu, nu sunt informaţi, nu cunosc şi de aici rezerva manifestată faţă de această nouă cunoaştere.

Dacă oamenii ar fi informaţi de beneficitatea acestei terapii Inforenergetice, dacă ar şti în cât de multe domenii îi poate ajuta, atunci nu ar mai fi atât de reticenţi, nu ar mai refuza mâna care le este întinsă cu multă bucurie, spre a-i ajuta să le fie astăzi mai bine ca ieri şi mâine mai bine ca astăzi.

În această carte sunt date o multitudine de exemple, o multitudine de cazuri rezolvate, o multitudine de sfaturi care respectate fiind, apoi puse în aplicare, chiar în cazul în care nu doriţi să intraţi în terapie la un terapeut IE, vă pot ajuta, vă pot fi de folos. Atunci m-am gândit: „De ce nu eu??? De ce nu aş fi eu aceea care să exemplifice, prin cazuri reale, concrete şi cât se poate de diverse, mai multe exemple în care oamenii se vor regăsi şi deci vor şti ce opţiuni au???”

Se pare că Dumnezeu a ales ca şi eu să fiu un soldat în armata oamenilor de lumină de pe acest pământ. ...să dăruiesc semenilor mei darul primit. Să pot să fiu de folos, să pot să mă manifest ca un bun şi ascultător soldat al Său.

Îmi doresc din toată fiinţa mea să vă ajut să înţelegeţi mai bine ce oportunităţi, ce variante, şi ce soluţii să găsiţi la problemele voastre. În nici un caz nu afirm că eu deţin adevărul suprem. Ferească Dumnezeu! În schimb vă asigur, de aici de la începutul începutului că tot, dar absolut tot ceea ce voi povesti aici, sunt cazuri reale, cazuri cu care m-am confruntat şi pe care le-am rezolvat aşa cum am ştiut eu mai bine.

De ce am ales să mă exprim prin terapia de suflet şi trup, care este Inforenergetica??? Deoarece ştiu un lucru pe care mulţi oameni nu-l cunosc sau pur şi simplu nu îi dau importanţă: “întotdeauna când sufletul are o suferinţă, psihicul va avea o cădere (firească de altfel, având în vedere suferinţa prin care a trecut), apoi urmează fizicul unde apar diverse boli care mai de care mai ciudate. De ce spun ciudate? Pentru că, în anumite cazuri pacientul merge la doctor, face o serie de investigaţii, de analize, care, culmea îi ies foarte bine şi totuşi... pacientul suferă de-adevăratelea.

Medicina încă nu pune accent pe suferinţa sufletului, ea se ocupă de partea fizică sau psihică a pacientului, neţinând seama de cauzele care au dus la îmbolnăvire.

De aceea Dumnezeu, în marea Sa generozitate şi înţelepciune ne-a oferit atât de multe oportunităţi spre a ne ajuta, prin diverse terapii, prin diverse tehnici de reechilibrare şi armonizare a tuturor celor trei structuri: fizic, psihic şi suflet. Astfel ne pot ajuta printre alţii:

1. Un preot duhovnic, care să ajute pacientul să se echilibreze emoţional, şi astfel starea lui să se îmbunătăţească vizibil. Se cunosc atât de multe cazuri în care oamenii au beneficiat de vindecări miraculoase, doar păstrând legătura cu Dumnezeu prin reprezentanţii săi de pe Pământ, care sunt preoţii cu har.
2. Un terapeut inforenergetician care prin tehnica lui de lucru să rezolve problema care a dus la această suferinţă a pacientului. Acest terapeut se poate folosi şi de alte cunoaşteri precum: Fitoterapie, Apiterapie, Aromaterapie, Meloterapie sau alte metode care să ajute pacientul să intre în stare de vindecare profundă, totală şi permanentă.
3. Există şi alte tehnici de lucru, există o sumedenie de terapeuţi minunaţi. Care pot să ajute la reechilibrare, armonizare şi chiar vindecare a suferinţelor de tot felul.

Singura problemă este ca pacientul să primească ajutorul, să-şi dorească vindecarea, şi să colaboreze cu cel pe care l-a ales să îl ajute. Nimic nu poate fi făcut cu forţa, fiecare persoană a primit un dar de preţ de la Dumnezeu, acest dar este Liberul Arbitru, care îi permite să ia deciziile pe care le consideră necesare pentru starea lui de sănătate sufletească, psihică şi trupească.

Vă rog din suflet ca mai întâi să căpătaţi informaţia necesară pentru a face alegerea corectă în cunoştinţă de cauză. Nu vă aruncaţi să faceţi o terapie indiferent care ar fi ea, fără ca mai înainte să nu vă informaţi.

Ştiţi zicala aceea: „Dumnezeu ne dă, în sân nu ne bagă”, depinde de noi ce alegem.

Cum am ajuns terapeut???

Dumnezeu a avut grijă, atunci când a creat omul, să ne dea tot ceea ce avem nevoie să ne putem păstra o sănătate perfectă, iar dacă se întâmplă să ne îmbolnăvim avem posibilitatea să alegem din multitudinea de variante pe care ni le-a oferit cu atâta generozitate.

Toate acestea, însoţite de această terapie inforenergetică, fac în aşa fel încât omului să-i fie mult mai bine astăzi decât i-a fost ieri, iar mâine să-i fie mult mai bine decât i-a fost astăzi. Vă întrebaţi probabil, ce este terapia inforenergetică. Vă voi da definiţia acesteia, aşa cum este ea explicată pe pagina Fundaţiei de Inforenergetică Sfântul Apostol Andrei care sună aşa:

„Inforenergetica - i.e. - se ocupă de studiul fenomenelor şi proceselor determinate de existenţa unei cantităţi de informaţii - Qi, organizate conform unui algoritm mai mult sau mai puţin complex şi implementate într-un suport energetic oarecare (electromagnetic, caloric, chimic, mecanic etc), optim pentru scopul urmărit, pentru a avea efecte, rezultate, eficienţă asupra unor ţinte materiale, energetice, informaţionale etc., prestabilite... etc, urmând ca în cadrul acestei cărţi să găsiţi şi propriile mele opinii, explicaţii şi exemple legate de această ştiinţă, care ajută atât de mult în viaţa de zi cu zi, pentru ca oamenilor să le fie mult mai bine, să fie mult mai fericiţi şi împliniţi în toate planurile vieţii lor. Deci revenind la cum am ajuns eu terapeut.

Cred că aşa a vrut Dumnezeu.

În perioada 1992 – 1996 am avut nişte probleme destul de neplăcute în familie, referindu-mă aici strict la mama mea. Nu înţelegeam cum se poate întâmpla ca persoana care m-a ţinut nouă luni în pântece, care cu timpul a învăţat să mă iubească (spun asta deoarece nu şi-a dorit niciodată copii, iar eu am fost rodul dorinţei tatălui meu), care a fost alături de mine în destul de multe situaţii, mai puţin plăcute vieţii mele, acum, dintr-o dată, aşa tam-nesam nu mă mai suporta pe mine, pe soţul şi pe fiica mea.

Speram din tot sufletul că o discuţie va clarifica situaţia creată, dar nu a fost să fie aşa. Pur şi simplu mă ura de moarte, pe mine şi familia mea. Am încercat mai multe discuţii, care niciodată nu s-au finalizat favorabil, am încercat să găsesc diverse moduri de a aborda problema astfel încât să înţeleg. A fost imposibil.

Atunci am început să merg frecvent la biserică şi la orice mânăstire îmi ieşea în cale, şi mă rugam, şi îi spuneam cu vorbele mele lui Dumnezeu: „Doamne, dacă această persoană care mă face să sufăr atât de mult, ar fi vecina, sau o prietenă, sau cineva din afara familiei, pur şi simplu l-aş ocoli, l-aş ignora, nu l-aş lua în seamă, însă aici vorbim de MAMA mea.

De persoana care m-a adus pe lume!

Eu nu înţeleg ce se întâmplă!

Doamne, te rog, dă-mi un răspuns!”

Şi astfel, tot întrebând, şi plângând, şi suferind, am ajuns să fiu sfătuită de o prietenă să merg la un terapeut Inforenergetician. La început am refuzat, deoarece nu ştiam despre ce era vorba şi nu voiam să fac ca lucrurile să meargă şi mai prost.

Dar văzând că situaţia dintre mine şi mama se înrăutăţeşte de la o zi la alta, am decis să merg să cunosc şi eu acea persoană. Într-o dimineaţă, prietena mea poposea cu mine undeva în cartierul Balta Albă. După ce ne-a făcut prezentările, prietena mea s-a retras într-o altă încăpere, iar eu am rămas cu domnul respectiv, care, în numai câteva minute de discuţii prealabile, mi-a sugerat ca, data viitoare când voi dori să vin la terapie, la dumnealui, să aduc o fotografie a mamei. Şansa mea a fost prietena mea, care mă învăţase să am grijă să iau toate fotografiile familiei la mine, deoarece îmi vor fi necesare.

Şi aşa a fost!

După o jumătate de oră de discuţii ştiam exact ce am de făcut, şi cum vor evolua lucrurile între mine şi mama mea. Prima confirmare a fost în chiar seara aceea, când în momentul în care am salutat-o pe mama mea, aceasta a fost deosebit de amabilă, aşa cum fusese de altfel înainte de această perioadă tristă din viaţa noastră.

Fiindu-mi foarte bine după aceste curăţări inforenergetice, şi văzând beneficitatea acestora, am început să-l duc pe domnul respectiv la toate persoanele pe care le cunoşteam şi ştiam că au probleme de viaţă şi de sănătate, stricându-i astfel tot programul pe care dumnealui îl avea făcut pentru viitoarele două luni. După o lună deja îl obosisem până la limita maximă. A încercat să se eschiveze dar cu tenacitate am continuat să-l duc în cele mai îndepărtate locuri din Bucureşti, şi chiar în afara Bucureştiului.

Într-o zi, întorcându-ne de la un pacient din judeţul Argeş, aşa netam-nesam, îl aud pe domnul respectiv spunându-mi: „Neluța, am măsurat, am verificat şi am ajuns la concluzia că tu trebuie să te duci să capeţi cunoaştere inforenergetică, pentru a-ţi face Misiunea ta Personală. Nu de alta, dar mi-ai stricat toate programările, pe ultimele două luni”.

Am rămas uimită, am rămas cu gura căscată ca la stomatolog, şi l-am întrebat destul de nedumerită: „ Păi... păi cum să îmi fac Misiunea Personală, ce este aceea, şi cum să fac eu că... eu... nu ştiu... nu pot...”.

Am refuzat categoric spunând că eu nu ştiu, nu pot, nu aş putea... eu... să fac astfel de lucruri speciale...

L-am dus acasă şi am plecat către locuinţa mea, cu gândul dus departe la ceea ce îmi spusese pe drumul de întoarcere. Câteva zile mi-a stat gândul numai şi numai la aceste cuvinte ale sale. Nu înţelegeam ce legătură a văzut el că aş putea avea eu cu această cunoaştere, şi cum adică să fac şi eu aşa miracole, cum făcea dânsul???

O perioadă de timp, am refuzat să mă mai gândesc şi mi-am văzut de viaţa mea, însă, pe la sfârşitul anului, mai precis pe la sfârşitul lui septembrie, domnul respectiv m-a anunţat că de la 1 octombrie, urma să înceapă un nou grad 1, la care mă ruga să merg şi eu.

Iniţial am refuzat, dar soţul meu mi-a zis: „de ce nu încerci, că cine ştie poate îţi place.” Am fost iniţial la măsurători, după care, la o săptămână, urma să merg în prima zi de curs şi să aflu dacă am fost admisă sau respinsă. În ziua când trebuia să merg la curs, soţul meu şi-a dorit să mă însoţească, urmând ca în cazul în care voi fi admisă să mă aştepte în maşină până la sfârşitul acelor cursuri din prima zi.

Când destinul tău este să faci un anumit lucru, trebuie să fii la locul şi momentul potrivit, pentru a începe călătoria cunoaşterii respective. La începutul cursului, lectorul nostru ne-a sugerat că ar fi deosebit de benefic pentru familişti să vină la cursuri împreună.

În pauză, am zbughit-o la maşină să-i spun soţului meu ce ar trebui să facem noi amândoi, şi acesta a fost imediat de acord să meargă să-l măsoare şi pe el şi să vadă dacă va fi admis sau nu, iar după, vom decide de comun acord.

Şi el şi alţi câţiva întârziaţi la măsurători au fost admişi pe loc, şi astfel soţul meu a devenit colegul meu la aceste cursuri.

„Cu o zi înainte de terminarea acestor cursuri de IE, soţul meu exclamase plin de entuziasm: „Tu ţi-ai găsit menirea pe pământ, asta este ce trebuie să faci, să-i ajuţi pe oameni, să le fii de folos!”.

Şi acum îmi răsună în timpane şi în suflet vorbele lui. În primul moment crezusem că glumeşte cu mine, că se amuză, că face caterincă... dar nu era aşa. A continuat, prin a-mi aduce la cunoştinţă că eu pot să fac tot ceea ce consider necesar de acum înainte, pentru binele pacienţilor mei, dar el, îi pare rău, nu-şi poate lăsa treburile lui personale, familia (adică pe fiica noastră care pe atunci era la facultate) să bată drumurile la pacienţi, nu poate să se dedice altora, când el este cu gândul acasă.

El trebuia să fie acasă, să se ocupe de treburile gospodăreşti, să se asigure că fiica noastră are tot ceea ce îi este necesar, atunci când vine de la facultate. Şi cu toate că au trecut atâţia ani soţul meu nu şi-a schimbat opinia în legătură cu acest lucru.

Însă atunci ştiu că îmi era extrem de frică să fac acest pas, mă gândeam, cum adică, eu, o persoană oarecare, să fac astfel de lucruri, să lucrez pentru şi în folosul oamenilor, fără teama de a nu greşi.

Atunci, într-o zi, ţin minte că m-am trezit cu certitudinea că este momentul să primesc un răspuns de la EL Atoatecreatorul, de la EL Tatăl care ne supervizează ca să zis aşa, toate acţiunile. Şi, cu un curaj de nedescris, am intrat pe rugăciune, mâna a plecat singură către biblioteca de lângă pat, am luat Biblia şi l-am rugat plângând: „Doamne, dacă tu crezi că eu sunt una dintre persoanele alese de tine, să-ţi îndeplinesc misiunea aici pe pământ, dă-mi un răspuns TE ROG, nu vreau sub nicio formă, să fac ceva care să fie împotriva Legilor Tale, scrise sau nu! Doamne Ajută-mă!” şi am deschis Biblia cu mare încredere că EL îmi va da un răspuns care îmi va pecetlui viaţa şi îi va da un sens.

Am deschis Sfânta Biblie şi am rămas mută... privirea îmi căzuse pe capitolul 1 din IEREMIA! Am citit de mai multe ori acel paragraf şi am crezut că cineva îşi râde de mine, că eu sunt mult prea mică şi insignifiantă ca să primesc un aşa răspuns.

M-am oprit din citit... şi am plâns, am rămas aşa cu Biblia în mână multe minute în şir... şi m-am gândit, nu ştiam dacă se cuvine să mă bucur sau să sufăr! Nu ştiam că eu voi putea să duc atâta responsabilitate pe umerii mei obosiţi deja de muncă. Munceam de la 14 ani, iar viaţa nu mă menajase deloc în toată această perioadă de când venisem pe acest pământ.

„Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:

« Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare».

Iar eu am răspuns: «O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr».

Domnul însă mi-a zis: « Să nu zici: Sunt încă tânăr căci la câti te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune.

Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc» zice Domnul.

Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis « Iată am pus cuvintele Mele în gura ta!

Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti! »”

După acest mesaj... am rămas mult timp ca tâmpa, cu Biblia în mână, plângând şi întrebându-mă de zeci de ori: „oare cum de Dumnezeu mi-a dat o aşa însărcinare, cum de are aşa încredere în mine, o persoană... oarecare şi atât?” Şi după ce am stat aşa minute în şir... cărora la un moment dat le-am pierdut şirul... ţin minte că m-am trezit din reverie, când soţul meu a venit să mă întrebe dacă nu vreau să mănânc ceva la cină. Atunci am realizat că stăteam aşa cam de la ora 17.00 iar acum deja era aproape 20.00 iar eu... Doamne, ce senzaţie am trăit atunci... nici nu o pot descrie în cuvinte. Îţi mulţumesc Doamne pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o cu atâta generozitate!

Acel 1 octombrie 1996 a fost momentul când viaţa mea s-a schimbat 100% în bine.

Aceste cursuri m-au ajutat să conştientizez că era exact lucrul care îmi trebuia, să mă simt împlinită ca om. Trebuia să fiu persoana care se pune de bună voie la dispoziţia celor din jur, să-i ajute să-şi vindece rănile sufleteşti, şi cele fizice. Să-i ajute să facă alegerile optime pentru ei şi familiile lor, să îi consilieze în situaţia în care doresc să se căsătorească şi au încă mici rezerve, care uneori s-au dovedit a fi întemeiate, iar în alte cazuri nu. Şi multe alte lucruri, gen: „şi-au pierdut ceva şi nu ştiau dacă mai este cazul să caute şi cam pe unde anume să insiste.”

Proporţia răspunsurilor şi rezolvărilor este în procent de 90 – 95 %, deoarece în anumite situaţii aspectul respectiv depinde 100% de Liberul Arbitru al unei persoane, care poate schimba radical soluţia problemei. Însă aceste cazuri le pot număra pe degete, deoarece oamenii, când au structurile curate din punct de vedere energetic răspund altfel rezolvării anumitor probleme.