Interviu cu Lavinia Dumitriu, Preşedinte al Fundaţiei de Inforenergetică "Sfântul Apostol Andrei"

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Inforenergetica?

Inforenergetica înseamnă pentru mine un mod de viaţă, înseamnă misiunea mea cea mai importantă, responsabilitate, foarte mult efort cu toate structurile, foarte multe încercări, dar şi o mare bucurie şi împlinire. Odată ce ai accesat această „cunoaştere a vieţii" nu mai poţi trăi în afara ei.

Cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră de când aţi preluat conducerea Fundaţiei de Inforenergeticâ "Sf. Apostol Andrei?"

Viaţa mea s-a schimbat atunci când am urmat cursul de inforenergeticâ făcând naveta zilnic Piteşti- Bucureşti. Activitatea mea în cadrul fundaţiei a început cu organizarea şi deschiderea cursurilor de inforenergeticâ la Piteşti (eu fiind în acea vreme inginer - traducător tehnic la Fabrica de Combustibil Nuclear din zonă) cu aproape 100 de persoane la gr.l, pe când eu abia terminasem gr. 3. Am aplicat terapiile de gr. 3 foarte intens cu rezultate imediate, ceea ce mi-a dat încredere şi credibilitate în faţa noilor cursanţi cu care am început să fac practică de gr.l, 2 şi 3.

A urmat apoi mutarea mea cu serviciul în Bucureşti şi implicarea din ce în ce mai intensă în activităţile fundaţiei, am început traducerea unor cărţi de spiritualitate aduse de domnul comandor din Statele Unite de la "Asociaţia de Cercetare şi Iluminare Edgar Cayce", unde a fost invitat pentru un schimb de experienţă şi pe care sunt pe cale de a le tipări din nou, stocurile fiind epuizate de mult prea multă vreme.

Am continuat cursurile, apoi au urmat evenimente prevăzute în Banca de Date a Domnului Dumnezeu, căsătoria deloc întâmplătoare cu fondatorul acestei cunoaşteri şi peste ani, preluarea unora dintre responsabilităţile sale pentru ca el să poată aloca mai mult timp cercetării spirituale şi scrierii următoarelor cursuri. Încă dinainte de a prelua funcţia de preşedinte al fundaţiei, m-am ocupat de programarea cursurilor în toate filialele din ţară, am predat şi predau aceste cursuri, mă ocup în ultimii ani de editarea Revistei Inforenergetica, de editarea manualelor de inforenergeticâ pe care mai nou, le şi machetez, de organizarea Simpozioanelor şi Conferinţelor de Inforenergeticâ împreună cu filialele din întreaga ţară.

Printre picături de inforenergeticâ, mai reuşesc să scriu cate o poezie...

Se ştie că sunteţi şi o poetă foarte talentată. Ce simţi atunci când terminaţi de scris o poezie?

A fi poet, scriitor, cercetător sau inventator, înseamnă a fi un bun medium, pentru a putea accesa Banca de Date în care se află toate informaţiile. Acesta este de fapt talentul...

A scrie o poezie înseamnă pentru mine o auto-terapie, o călătorie în sferele cât de înalte poate accesa sufletul meu. Vedeţi? Este impropriu spus sufletul meu, pentru că noi suntem suflete care au un trup şi nu trupuri care au un suflet...

Când termin de scris o poezie, o tot recitesc şi deşi ştiu răspunsul, tot mă întreb de unde mi-au venit toate cele aşternute pe hârtie. Trebuie să menţionez că-mi place să scriu pe hârtie, nu direct pe computer. Mereu am în poşetă foi îndoite, pe care să pot scrie oricând. De multe ori scriu în timpul zborurilor lungi şi în călătorii.

Prima poezie am scris-o în decembrie 2008. Iată că au trecut deja opt ani de atunci...

Spuneţi în poezia „Floare de rai" că sufletul sfânt e o floare rară. Cât de rară este în România?

Da, din păcate... Iată, aceasta nu este doar o expresie... Din păcate (la propriu), "florile de rai" sunt năpădite de bălării care se dovedesc a fi mai rezistente şi mai viguroase mai ales prin numărul lor.

Din fericire însă, sunt multe flori de rai în România (Om în Rai), iar Fundaţia de Tnforenergetică Sfântul Apostol Andrei este o oază unde acestea înfloresc în lumina cunoaşterii divine.

Sunt multe asemenea flori peste tot în lume, în diverse stadii de înflorire. Cel mai important însă este faptul că seminţele acestor flori sunt din ce in ce mai multe, iar noi ştim acum sa le ajutăm să înflorească la rândul lor.

Înţeleg oamenii ce este fericirea? Cum trebuie ea privită?

Fericirea este trăirea cu Dumnezeu şi manifestarea Lui în fiecare clipă a vieţii noastre. Ea trebuie privită mai întâi cu sufletul, apoi înţeleasă cu raţiunea şi manifestată cu Iubire, cu toate aceste structuri.

Cred că vom simţi fericirea atunci când ne vom reintegra în Fiinţa Tatălui Ceresc. Până atunci, să iubim mai întâi pe Dumnezeu, pe Sfânta Treime, pe Sfânta Fecioară Maria şi întreaga creaţie, să dăruim şi să slujim.

Consider că fericirea nu poate exista în afara Tatălui Ceresc. Să ne bucurăm, manifestându-L! Nu întâmplător, toate acatistele spun mereu "bucură¬te!" celor ce s-au jertfit din iubire pentru Creator, slujind, oamenii.

Vă ocupaţi de mult timp şi cu turismul spiritual. Aţi fost în multe locuri sfinte, aţi cunoscut oameni deosebiţi. Ce v-a emoţionat mai mult? întâlnirea cu oamenii sau cu locurile?

Da, din motivele expuse mai sus, mă ocup şi de turismul spiritual.

Am călătorit prin patru continente deocamdată şi mereu am întâlnit oameni deosebiţi, care mi-au îmbogăţit sufletul. În ordine cronologică, l-am cunoscut astfel pe avatarul indian Sai Baba şi pe abuna Fanus (călugăr copt din mânăstirea Sf. Pavel Tebeul - considerat a fi fost un sfânt în viaţă). Acum sunt plecaţi la ceruri amândoi. L-am întâlnit apoi pe mediumul brazilian Joao de Deus - Joao Texeira da Faria şi mai mult, i-am întâlnit prin el pe cei de Acasă, de unde am venit în trup, care mi-au spus încă de la prima întrevedere că mă cunosc de foarte multă vreme. Ce poate însemna pentru o entitate că te cunoaşte de foarte multă vreme? Este copleşitor să ai astfel de confirmări. Este copleşitor să-i întâlneşti pe cei de care sufletului tău i-a fost foarte dor, să simţi asta şi să o poţi conştientiza la un moment dat, cu ajutorul lor. Când ai astfel de regăsiri, rămâi conectat pentru totdeauna. Aşa se face că fac parte dintre voluntarii de la Casa de dom Ignatio din Brazilia, unde merg de două, trei ori pe an şi ori de câte ori Joao de Deus vine în Europa, mă alătur echipei de voluntari care îl însoţesc.

Pe cei mai mulţi oameni deosebiţi i-am întâlnit însă în România. Dintre cei cu care am avut o legătură deosebită şi acum şi altădată sunt Măicuţa Veronica de la Vladimireşti şi Pr. Ioan de la Recea. I-am cunoscut când aveam 30 de ani şi amândoi mi-au spus că m-ar fi oprit să rămân alături de ei, la mânăstire. Aveam însă un copil de 10 ani şi o misiune mai complexă, după cum s-a dovedit a fi până în ziua de azi...

Am început apoi cursul de Inforenergetică şi mai departe se ştie. Faptul că mi-am găsit întregul (parcă nu sună bine - jumătatea...) mi-a definit restul vieţii. Cât despre locuri... Acestea trezesc amintiri de altădată... De multe ori, ajungând în anumite zone pentru prima oară, mi se par foarte cunoscute şi trăiesc nostalgii, tristeţi sau bucurii. Toate acestea rămân în memoria sufletului... care sunt eu...

Unul dintre oamenii deosebiţi întâlniţi este Joao de Deus. Puteţi să ne spuneţi dacă întâlnirea cu el a adus schimbări sau a completat percepţia pe care o aveţi asupra universului în care trăim?

Cel mai important în urma întâlnirii cu Joao de Deus este faptul că mergând in Brazilia sunt în contact direct chiar fizic cu cei din lumea din care şi noi venim. Este foarte important faptul că primesc confirmări ale celor învăţate la inforenergetică, ale tehnicilor noastre, ale deciziilor din viaţa mea.

Informaţiile primite prin intermediul mediumului Joao mă ajută să înţeleg mai profund şi mai corect sensul vieţii noastre pe Pământ.

Am înţeles de exemplu că fiinţele elevate îşi aleg o viaţă grea în trup pentru a putea eleva mai mult şi mai repede, adică pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu. Numai că uităm acest lucru de îndată ce deschidem ochii în această lume, luând contact cu toate cele pe care le ştim cu toţii şi în loc să facem ce ne-am propus, începem să ne rugăm pentru o viaţă uşoară sau să cerem asta, pur şi simplu. Apoi, dacă ne considerăm oameni de cuvânt în această viaţă, cum să nu respectăm şi să nu ducem la îndeplinire ceea ce ne-am propus şi am acceptat de sus?

Am mai constatat mergând la Joao de Deus că Entităţile de Lumină, spre deosebire de noi, înţeleg neputinţele oamenilor şi că apreciază foarte mult voinţa, dedicarea şi efortul făcut. Este mai puţin important faptul că suntem supuşi tentaţiilor, că avem dubii, ca mai călcăm în străchini de tot felul. Important este ca în final să luăm decizia corectă şi să facem Voia lui Dumnezeu. Am înţeles mergând acolo că în spiritualitate se lucrează cu materialul clientului. Adică am înţeles spusele Mântuitorului nostru, lisus Hristos: "Credinţa ta, te-a vindecat!" De exemplu, când cineva caută vindecarea oricărei structuri sau oricărui organ şi apelează la un terapeut, el trebuie să se roage direct la Dumnezeu, căci prin rugăciune va emite energiile necesare reparării acestora. Dacă pacientul nu se roagă, nu emite acele energii şi vindecarea nu are loc sau se produce o vindecare temporară datorită energiilor emise de terapeut şi de cei care iubesc pacientul şi se roagă pentru el.

Aşadar, vindecarea sau rezolvarea oricărui tip de suferinţă nu poate veni din exterior, ci din interiorul nostru. Cineva ar putea spune că a fost la medic şi s¬a vindecat fără rugăciune. Da, se poate, dar aceasta este o vindecare temporară. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să fie învăţată lecţia credinţei, va trebui să aflăm fiecare cine suntem, de unde venim şi încotro mergem.

Şi a propos de medici... entităţile spun: "Rugaţi-vă pentru toţi medicii din lume, pentru că ei sunt sacerdoţii lui Dumnezeu!"

Cum v-a definit faptul că v-aţi născut în România?

Tot prin Joao de Deus mi s-a spus prin viu grai: "Înainte de a veni aici (pe Pământ), tu ai ales toate acestea!"

Este adevărat că fiecare om de pe planetă se declară mândru de originea lui, în funcţie de locul în care s-a născut. Eu sunt recunoscătoare că mi s-a îngăduit să revin pe aceste locuri atât de iubite de Dumnezeu şi de Sfânta Fecioară şi atât de încercate, cu strămoşi atât de luminoşi, iubitori şi slujitori de Dumnezeu.

Sunt recunoscătoare de asemenea pentru misiunea primită şi mă străduiesc să o duc la îndeplinire. Am mai găsit locuri dragi şi minunate pe această planetă, dar pe lângă rădăcinile mele care se află în cer, mai am unele care se află în pământul binecuvântat al României, care mă aduc mereu înapoi, acasă.

Tot ce este pur românesc m-a modelat în ceea ce sunt.

În încheiere, un dar pentru români.

Mesajul meu este un apel la trezirea conştiinţei. Să realizăm cu toţii că suntem fiinţe spirituale care au un trup şi o raţiune care trebuie să fie puse în slujba sufletului, care este o picătură de Dumnezeu.

Să ne amintim că suntem cu toţii copii ai împăratului Ceresc şi ai Sfintei Fecioare Maria. Să ne respectăm părinţii Cereşti şi pe cei tereştri. Ni se spune că suntem robi ai lui Dumnezeu, dar ce fel de robi suntem când noi în loc să-L slujim şi să facem Voia Sa, ne plângem de toate şi mereu Ii cerem tot felul de lucruri?

Să respectăm Legile Divine şi să fim conştienţi că Dumnezeu ne-a dat Liberul Arbitru pentru ca alegerea să fie a noastră. Să ne asumăm această libertate şi să discernem între bine şi rău. Dumnezeu a făcut Legea şi El este Cel dintâi care o respectă, şi de aceea El niciodată nu ne va încălca Liberul Arbitru. El stă mereu cu mâna întinsă către noi spre a ne ajuta. Trebuie doar să prindem mâna întinsă.

Un cântec Brazilian spune: "Ţine strâns mâna lui Dumnezeu, căci atunci când te vei împiedica, El te va susţine!”

În încheiere, aş vrea să revin la Inforenergetică şi să vă spun doar ceea ce mi s-a spus cu mulţi ani în urmă prin Medium Joao: "Atunci când voi faceţi chirurgia voastră de Lumină, coboară o rază de la Dumnezeu, care intră şi lucrează prin voi."

Aşa să ne ajute Dumnezeu pe fiecare, după cum Ii slujim şi facem Voia Lui!

Să vă ajute Sfânta Treime, Sfânta Fecioară Maria şi toate Ierarhiile Luminii Necreate în toate cele plăcute Lor! Amin!